Boala are evolutie sezoniera - se intalneste in special primavara, in lunile aprilie-mai atunci cand activitatea capuselor este maxima.
Receptivitatea este crescuta la tineretul canin, la cainii subnutriti sau cu imunitate slaba. Cainii de vanatoare sunt mai expusi riscului de infestare, datorita contactului mai frecvent cu capusele chiar si la inceputul sezonului rece.
Calea de transmitere a bolii este intepatura capuselor, care odata cu saliva inoculeaza parazitii animalului pe care se hraneste.
Simptome: anemie, icter sau subicter, febra, tulburari respiratorii si cardiace, hemoglobinurie, semne nervoase (ataxie, pareza trenului posterior, coma).
Prevenirea babesiozei:
Principala masura de prevenire a babesiozei este deparazitarea externa regulata a cainelui, cu produse adecvate si recomandate de medicul veterinar.
Examinarea atenta a animalului dupa plimbarile in locurile cu vegetatie abundenta (paduri, parcuri, spatii cu iarba deasa).
Tratamentul consta in instituirea unei medicatii specifice, asociata cu un tratament adjuvant (de sustinere) si un regim igieno-dietetic. Eficacitatea terapeutica depinde de momentul interventiei, intarzierea tratamentului diminuand procentul vindecarilor.
uc: babesioza, tratament babesioza, caini cu babesioza, pisici cu babesioza, capuse si babesioza
