Sfatul medicului
 Otita la Animalele de Companie
Cauzele otitei externe:
Elemente predispozante pentru otita externa:
- secretia crescuta de cerumen;
- conformatia urechilor (urechile cazute) la unele rase: Cocker, Setter, Brac german, Beagle;
- parul in exces din canalul auricular care impiedica aerarea urechii (Bichon);
- cresterea umiditatii in conductul auditiv sau umectarea excesiva a acestuia;
- dezvoltarea de tumori in canalul auricular;
- afectiuni dermatologice, de natura alergica sau mediate imun (dermatita alergica alimentara, dermatita de contact, dermatita atopica).
Cauze primare:
- parazitoze cu Otodectes cynotis, Sarcoptes scabiei, Notoedres cati, Demodex canis sau cu capuse;
- infectii bacteriene;
- traumatisme (corpi straini, plagi, contuzii);
- micoze cu Mallassezia pachydermis;
- neoplasme.
Simptome: miscari repetate ale capului, durere, scarpinare, frecarea capului de obiectele din jur. La examenul pavilionului urechii se constata inflamatie, eritem, scuame, scurgeri urat mirositoare si zgomot de clapotament la compresiunea bazei urechii. Se poate remarca si hipertermia (febra).
Diagnosticul se precizeaza prin coroborarea datelor obtinute prin examen clinic, bacteriologic, micologic, dermatologic si otoscopic
Tratamentul otitei externe difera in functie de agentii patogeni implicati. Dupa curatarea si uscarea canalului auditiv, se recomanda aplicarea unor preparate topice specifice.
Otita externa nu trebuie neglijata, aceasta poate fi foarte periculoasa. Netratata sau tratata prea tarziu, poate duce la complicatii dintre care cea mai serioasa este pierderea auzului.
|
|
|
